Dor de…carte

Mi-e dor de Eminescu, de Blaga, de Nichita Stanescu…Mi-e dor si marturisesc ca m-am gandit azi, poate mai mult ca altadata, la toti cei care ne-au insufletit…dorul si dragul de carte. Remarcam cu stupoare, zilele trecute, ca tinerii nu reusesc sa citeasca doua-trei randuri la prima vedere, nu pot lega ( o parte dintre ei) cateva fraze coerent, cursiv si fara dezacorduri si m-am panicat la gandul ca ei, cititorii, sunt din ce in ce mai putini si tot mai mult, din alte generatii (cele pe care tinerii le numesc “depasite” sau “de moda veche”).

E drept, nu-s eu in masura sa-i critic, judec sau condamn, dar nu pot sa nu ma intreb, cum o fi sa nu stii tu de Eminescu decat prin prisma faptului ca dai bac-ul si-l ai in programa scolara?! Sa fie oare atat de grea limba materna incat sa nu poti citi cateva (propriile) idei transpuse pe o coala de hartie? Asta mi se pare…inacceptabil. Ca doar n-o sa dam vina (din nou) pe tabloide si chilotoasele care apar la televizor. Ei hai! zau asa! Nu vreau sa generalizez (si sper sa ma insel) dar cred ca ne imbonavim, pe zi ce trece si ne indepartam, putin cate putin, de tot ce-i bun, adevarat si valoros uman…Ne alienam si nu facem nimic pentru cei care vin din urma, care par (cel putin, mie imi par) departe de…carte. Azi, dragii mei, mi-as fi dorit sa va fi fost un dor nebun…de Eminescu, de Blaga, de Nichita Stanescu…